Concursul pentru restaurarea si extinderea “Hanului Gabroveni” ne-a dat ocazia sa participam la un concurs mare, sa ne incercam fortele impreuna cu multe alte ateliere si sa lucram cu o echipa de profesionisti cu care speram sa colaboram in continuare. Spun “impreuna” pentru ca evident au existat doua tipuri de raspuns la tema concursului – pe de o parte raspunsurile cuminti, neriscate si cu sanse mai mari de a castiga si raspunsurile indraznete, care au mai curand valoare de manifest si intre care unele mi s-au parut foarte atragatoare, iar alaturi de aceasta a doua categorie imi place sa cred ca sta si proiectul nostru. Este un “impreuna” care imi place sa sper e menit sa schimbe preconceptii. E adevarat ca pana in acest moment nu avem “realizari” din categoria celor cuminti care sa poata fi luate drept exemplu (contraexemplu stau chiar cladirile vecine hanului) in ultimii ani, de aceea inteleg tendinta juriului de a merge spre o solutie de completa integrare in context. Dar imi place sa cred ca dupa ce vor fi trecut ani de aplicare a acestor idei caldute, suma de oameni care au riscat solutii indraznete (si aici evident nu ma refer la cele iesite cu totul din context, ci la cele care pun macar problema interpretarii arhitecturii istorice) sa aiba ocazia sa le puna in practica.
Sper ca daca solutia castigatoare va fi aplicata, ea sa functioneze ca un pilot care sa indice drumul de mijloc in ceea ce priveste interventiile de acest tip. Si mai sper sa fie loc si de ceva mai multa creativitate in alte proiecte. Deocamdata proiectul castigator ( echipa arh. Adina Ionita) poate fi vazut aici si speram ca in curand toate proiectele sa fie afisate pe site-ul concursului pentru a putea fi comentate.
Din punctul meu de vedere, este regretabila alegerea solutiei 58 Metaconcept – solutie submediocra, nu porneste un concept real, creaza o ruptura functionala intre existent si extindere – nu un tot.
Cea mai regretabila este insa tratarea fatadelor – servila si neinsipirata, ce se limiteaza la reluarea elementelor existente, intr-un registru voit impunator de arhitectura de banca de provincie.
Anost su neinspirat.
Ar fi tragic ca solitia 58 sa devina ,,un model de buna practica”. Normal ar fi sa asteptam solutii interesante, originale, ce pastreaza spiritul locului si il respecta – nu il copiaza servil, sub nivelul original, la limita subculturalului.
Aveti totala dreptate. Ceea ce insa incercam sa spun era ca sunt constienta de nevoia de a face cateva proiecte insipide dar oarecum corecte (in ceea ce priveste restaurarea) inainte de a ne aventura la ceva mai indraznet. La noi se pare ca nu prea merge partea cu arsul etapelor – cand se incearca asa ceva ies cladiri cum e cea alaturata, care urla de-a dreptul ASA NU! Cred ca foarte multa lume a abordat proiectul cu o anumita timiditate – justificata pana la urma si de componenta juriului. Intre timp v-am reperat proiectul pe site si evident face parte dintre cele indraznete si interesante despre care vorbeam – dar in acelasi timp, trebuie sa o recunoasteti, imposibil de apreciat aici si acum de catre juriu. Felicitari insa pentru curaj!
Observ o foarte mare agresivitate in postul domnului Rucareanu, tin sa precizez urmatoarele:
Castigatorii au fost desemnati de o comisie mai mult decat competenta, iar comentariile domnului Rucareanu nu-si au rostul, (eu nu prea stiu cum arata bancile de provicie deci nu pot rezona cu acel comentariu),dar revenind la proiecte, locul 1 a fost mediocru lipsit de orice impuls creator al arhitectului,totusi s-a pus in valoare hanul nu i-sa negat statutul de MONUMENT, spre deosebire de foarte multe proiecte care au negat prezenta hanului (in special cei indrazneti). oricare dintre primele 3 clasate cred ca ar fi putut lua locul 1 ce mi-a placut la proiectul celor de la SYAA a fost calitatea prezentarii.
Oricum din cate am observat cei indrazneti s-au cam ars…
Ce se castiga printr-un contrast atat de puternic intre NOU SI VECHI…logic: anularea vechiului, nu cred ca solutia la toate plombele de pe lipscani este de a le umple cu cate o cladire “simbol”, asta ar insemna negarea istoriei (a spiritului locului)
Proiectul de pe locul 1 a fost slab dar celelalte au fost si mai slabe… dupa parerea mea… Pana la urma judecata adevarata va putea fi facut la finele lucrarilor , daca intradevar cei de la metaconcept vor putea inchega o echipa suficient de abila pentru a duce la bun sfarsit aceasta “tragica,banca de provincie”
il sustin intrutotul pe robert.
Mie mi se pare grav sa speram intr-o posibila analiza de valoare abia la finalul constructiei, mai ales cand a fost vorba de un concurs de arhitectura. Intr-adevar nu contest competenta juriului, eu doar aminteam de orientarea spre restaurare a membrilor acestuia – ceea ce pana la urma a asigurat o alegere in directia integrarii in context fara contraste. Evident nu spuneam si cred ca nici dl Rucareanu nu o facea, ca toate plombele de pe Lipscani ar trebui sa fie cladiri obiect. Aceasta interventie insa are o greutate mai mare, fiind vorba de un centru cultural, asadar o functiune cu reprezentativitate aparte (cel putin in teorie). A spune insa ca oricare din proiectele clasate pe locul 2 si 3 ar fi putut sa ocupe locul 1 mi se pare o greseala. Proiectul SYAA, care mie mi se pare cu adevarat onorabil, la o intersectie corecta intre context si contemporan (nu e culmea inovatiei dar pe de alta parte nici nu se cerea asta), nu poate sta intr-o comparatie cu cel de pe locul 3. Proiectul de pe locul 3 este slab, cumplit de slab – indraznesc sa spun doar cu putin peste cladirea invecinata atat de criticata. De altfel in linia compusa din locurile 1 si 3 ma mir ca a incaput proiectul SYAA.
o solutie inepta si care nu respecta tema.
1. predarea a fost amanata pentru ca nu exista siguranta proprietatii celei de-a treia parcele iar conditia de tema a fost ca solutia sa permita dezvoltarea fara aceasta parcela prin amplasarea acolo a unor functiuni la care s-ar putea renunta. obiectul principal al proiectului era sala de spectacole iar solutia premiata amplaseaza sala peste ambele parcele ceea ce duce la faptul ca daca se elimina parcela nesigura atunci se anuleaza tot conceptul, fiind imposibil de implementat.
2. solutia e meschina din mai multe puncte de vedere, rusinos ca niste arhitecti sa schiteze macar asa ceva: a)spatiile comerciale si expozitionale din parter nu au NICIUN spatiu sanitar ceea ce inseamna ca locatarii/comerciantii ar fi stimulati sa faca pe la colturi; b) nu exista NICIUN spatiu unde sa existe niste tomberoane de gunoi (iar o cafenea, un restaurant si niste birouri produc destul) c) nu exista un spatiu accesibil si suficient pentru tehnica aferenta salii de teatru – ventilatie, punct trafo samd d)bucataria restaurantului din pivnita hanului are alimentarile cu produse si eliminarea gunoiului NUMAI prin spatiul de servire si de acces al publicului; las la o parte ca dimensiunea bucatariei este dimensionata pentru un apartament si nu pentru un restaurant e)circulatia angajatilor si alocarea functionala este total incomoda si amestecata: din cat cunosc eu CIMEC n-ar functiona niciodata in asemenea configuratie; f) alte gafe cel putin de reprezentare – o sala expo la subsol care n-are NICIO usa!; scara teatrului care duce la subsolul cu grupuri sanitare meschin de ingusta; garderoba – un spatiu in care n-ar putea sa-si puna hainele nici macar oameni care vin in mod curent la o petrecere intr-un apartament; izolatia fonica a salii de spectacole fata de strada dificil de realizat pe langa faptul ca o evacuare din sala de spectacole direct in strada pune probleme de securizare a accesului si este si penibila fata de oras mai ales cand usile sunt figurate a se deschide spre interior exact cum ne spun pompierii SA NU FACEM !…
prea mult de scris despre aceasta pseudosolutie a temei de concurs …