Category Archives: public

CONCURS – SEDIU ADMINISTRATIV SALAJ SI BIBLIOTECA

Solutia pentru un concurs mai vechi, din 2009, propunea doua cladiri distincte pentru institutiile judetului Salaj, Consiliul Judetean si Biblioteca.

Arhitectura propusa de noi se subordoneaza aici cladirii istoriste invecinate (prin volume neutre, reduse ca gabarit, cu aspect general opac al fatadelor), dar cauta o identitate noua, contemporana si diferita pentru fiecare cladire (prin ritmuri schimbate ale ferestrelor, prin materiale moderne care structureaza grafica fatadelor, prin introducerea unor fragmente vitrate mai amplu, in contrast cu ferestrele simple). Este cautata o expresivitate a fatadelor in raport cu functiunea din interior, in ideea de transparenta institutionala (spatiile publice sunt tratate alb,  birourile sunt in culoare inchisa, zonele de acces sunt vitrate).

Un raspuns particular al proiectului la tema concursului este transformarea subsolului  (subsol echivalent cu cel al cladirii vecine a Cercului Militar) intr-un spatiu deschis la nivelul strazii. Parcarile sunt doar acoperite, spatiile inchise ale cladilor sunt vitrate, iar inserarea spatiilor verzi contribuie la generarea unui spatiu urban public, deschis cetatenilor. In plan estetic, consecinta este impresia de plutire a noilor constructii, in contrast cu caracterul tectonic al arhitecturii din jur.

PROIECT DE CONCURS – REAMENAJAREA UNUI SPATIU PUBLIC

Proiectul propus de noi pentru concursul din 2011, de reamenajare a unui spatiu public in jurul statuii lui Ciprian Porumbescu, in parcul Gh. Dima din Brasov, a fost premiat de juriu cu locul al treilea. Rezumam din textul care insotea plansele de-atunci:

Solutia propusa este un raspuns la lipsa unei amenajari a spatiului aferent, care sa puna in valoare statuia compozitorului, si la elementele parazitare, aparute din intentia de a proteja statuia (gardul, soclul intins de la baza) si care limiteaza interactiunea dintre privitor si monument.

Interventiile propuse asupra scuarului si soclului statuii sunt subordonate intentiei de a umaniza un spatiu si a estompa sobrietatea care, in mod conventional, este specifica monumentelor. Pe de o parte, am folosit potentialul locului pentru a aduce oamenii mai aproape de statuie, de a-i face receptivi la istorie si indirect la valoarea artistica a operei lui Ciprian Porumbescu. Pe de alta parte, am inserat informatii despre compozitor, la nivel simbolic, in amenajarea spatiului.

Din dorinta de a elimina vizual baza soclului, fara ca restul soclului sa aiba proportiile initiale afectate, am propus ridicarea terenului peste cota bazei. Concomitent, inclinarea terenului catre strada pune statuia intr-o perspectiva favorabila.

Cele doua randuri de banci, de o parte si alta a statuii, directioneaza perspectiva catre statuie. Bancile sunt realizate din dale albe de beton care sunt dispuse asemanator notelor intr-o partitura.

In spatele statuii, cativa arbusti au rolul de a oferi un fundal monumentului (in prezent, se creeaza o suprapunere neplacuta intre statuie si locul de joaca din spate).

stand ReadFwd la Bookfest 2012

Cu ocazia targului de carte Bookfest ce a avut loc in perioada 30 mai – 3 iunie la Romexpo, am proiectat si  amenajat standul ReadFwd. Provocarea a fost de a integra aceasta agentie digitala in contextul unui targ dedicat mai curand cartii traditionale. Am ajuns astfel la ideea ca hartia poate si trebuie sa devina material de design, pe langa traditionalul sau rol de purtator de mesaj. Materialul predilect pentru amenajare a fost cartonul duplex, alaturi de  autocolantul alb taiat si aplicat cu maiestrie de prietenii de la Stickpartout si de hartia alba a abajururilor. Pentru ca standul urma sa fie utilizat pentru discutii si demonstratii ale aplicatiei pe iPad-uri, ne-am indepartat si de modelul obisnuit al standurilor mici de la Bookfest, care au o mica tejghea si rafturi cu carti, si am amplasat o masa cu scaune care a ocupat aproape tot spatiul standului. Peretii au primit rolul de transmitere a mesajului tehnologic si digital al ReadFwd.

concurs curtea Honterus

Revenim dupa o pauza foarte lunga, motivata de lucrul la a doua editie a “Orasului Memorabil” (care anul acesta a avut o multime de evenimente in program) si de publicarea albumului retrospectiv al editiei de anul trecut. Intre timp am participat la cateva din concursurile de arhitectura organizate in ultima vreme si le vom prezenta aici, cel mai probabil in ordine invers cronologica.

Astazi s-au anuntat rezultatele concursului pentru reabilitarea si reamenajarea curtii Johannes Honterus. Proiectele castigatoare pot fi vazute aici iar toate proiectele participante, aici.

Participarea noastra:

orasul memorabil

In ultima vreme ne-am implicat mare parte din timp intr-un proiect care utilizeaza memoria locuitorilor Brasovului pentru a contura o altfel de perceptie a spatiului public. Proiectul desfasurat cu sprijinul si finantarea OAR, filiala Bv-Cv-Hr, s-a concretizat cu o expozitie in noiembrie 2010 si cu un blog care au facut cunoscute imagini inedite din istoria traita a Brasovului.

La inceput, proiectul nu parea la fel de ambitios ca imaginarea si realizarea proiectelor de arhitectura. Am constatat repede ca lucrurile stateau exact invers, pentru ca noi, arhitectii, facem des greseala de a concepe lucruri pe care numai noi le intelegem si apreciem. “Orasul Memorabil” – asa cum s-a numit proiectul – s-a construit de la un punct incolo singur; rolul nostru a devenit de natura tehnica atunci, pentru ca locuitorii, prin imaginile pe care le-au ales si trimis, au decis sectiunile si sensurile colectiei. Expozitia a fost o ocazie de a vedea cum inteleg oamenii orasul (cladiri si spatii publice pe care le iubesc, altele pe care le critica). Orasul – oricare ar fi el – in lipsa oamenilor care-l locuiesc si isi succed istoriile personale, nu are mare importanta.

Mai mult, materialul adunat a dezvaluit si informatii de pe parcursul catorva generatii ale familiilor stabilite aici. Am aflat ca Brasovul are o istorie impresionanta, nu doar medievala, ci si moderna, fie ca ne referim la oamenii care l-au locuit, la economie si educatie sau la spatiul public. Si nu exista nici o urma de mandrie locala cand afirmam asta. Tindeam, ca si altii, sa-i ignoram trecutul, convinsi ca nu ar putea sa ne ofere nici o informatie importanta si ca starea in care se afla acum este intamplatoare. Am aflat ca vizitarea istoriei nu este o preocupare nostalgica, ci o conditie pentru a-i putea adauga ceva pe viitor.

Colectia expozitiei si mai multe explicatii pot fi gasite aici.

Green Shed: Pandora Park Community Garden Design Competition

Acesta a fost un concurs care in ciuda dimensiunilor mici ale spatiului de amenajat si ale constructiei propuse s-a dovedit o provocare extrem de interesanta si plina de satisfactii. Tema concursului era realizarea unui shed pentru unelte, care sa deserveasca o gradina comunitara dintr-un parc din Vancouver. Provocarea a fost aceea de a realiza o constructie functionala din materiale refolosibile si/sau ecologice, care sa poata fi realizata prin munca membrilor comunitatii (asadar sa nu puna probleme tehnologice deosebite) si care sa genereze un spatiu public de agregare a comunitatii.

Spuneam ca participarea la acest concurs a fost ocazie de satisfactie pentru ca proiectul nostru a fost unul din cele 12 finaliste (din 87 de proiecte venite din 20 de tari). Aici puteti afla mai multe detalii despre tema concursului, despre inimoasa comunitate care il va realiza si proiectele castigatoare (inclusiv despre al nostru :)). In continuare reproducem textul care insotea plansele.

Meeting place

The community garden is seen as a recreational place, a teaching tool (about healthy living and sustainability) and also as a community gathering catalytic agent. Being situated at the edge of the park and in close proximity to the housing area, we propose emphasizing the urban character of the space. The brick pavement, arranged in a central composition, suggests the congregational valence of the space, together with the seating placement. We have turned the usual relation between green space and alleys in a park to a more urban setting, yet keeping the proportion balanced.

Storage facility

We have opened the garden shed by transforming it into a wall which bears all the functionality. The shed becomes a space turned inside-out, easier to acces. The surface contains all the needed storage space and becomes a communication interface. When closed, the shutters protect the wall, but they are also transparent, preserving the open image of the shed.

Technologies and materials

The storage shed uses rammed earth and offcut dimensional lumber, with a roof made of reclaimed wood (of required length). The pavement is made of bricks and the seating benches are made of rammed earth and wood.



THINK OUTSIDE THE PARKING BOX

Concursul international organizat de Nissan in 2009, in vederea colectarii unor idei istete pentru spatiile de parcare, avea in subtext dorinta de promovare a modelului Quashquai. Propunerile selectate au fost insa din cele mai putin practice si/sau inovatoare, fiind mai degraba complementare reclamelor naive din seria Quashquai.

De vreme ce inovarea parcarii este o directie moarta – cel putin pina nu se schimba si conceptul de automobil – si spunem asta pentru ca ultimele decenii nu au mai produs solutii noi in domeniu,  solutia noastra a avut o abordare mai curand urbanistica, prin care am incercat sa lucram asupra calitatii spatiului. Ne-am propus atunci sa depasim perceptia stinjenitoare pe care o au parcajele in peisajul urban si sa gasim un raport convenabil intre utilitatea acestora si deranjul pe care tot ele il provoaca. Reproducem mai jos textul care a insotit si explicitat propunerea noastra in competitie. Imaginile alaturate reprezinta machetele celor trimise la concurs si care, desigur, aveau  modelele Nissan suprapuse.

Wether it lies along the avenues, among the buildings, or it is underground, the parking is an embarrassing presence in the urban landscape. The spaces used for parking prove the city’s ambivalence towards them: on the one hand necessary and precious, on the other, unwanted and hidden.

Our proposal represents an urban parking concept which brings together the utility of the parking box and care for the image of the city. The parking is put together with the pedestrian street, leisure areas and playgrounds (including those for skaters and bikers), in a way in which, its presence contributes to the quality of the urban image. Besides a car is a design object which could be exhibited in a suitable urban setting. Such an attitude makes possible the existence of parkings in areas where today it would be considered unacceptable.

If we borrow the contemporary vocabulary of landscape development, the quality of the parking box could easily be upgraded. Interfering directly with the shape and design of the parking place, one can change it into an urban space: the artificial topography of the ground, boundaries of walls of different heights, green pavements, discontinuity of the parking rows by interposing areas with different functions. The costs for such measures are low comparing with the land’s value and the interest for free building space in the cities.

Hanul Gabroveni

Concursul pentru restaurarea si extinderea “Hanului Gabroveni” ne-a dat ocazia sa participam la un concurs mare, sa ne incercam fortele impreuna cu multe alte ateliere si sa lucram cu o echipa de profesionisti cu care speram sa colaboram in continuare. Spun “impreuna” pentru ca evident au existat doua tipuri de raspuns la tema concursului – pe de o parte raspunsurile cuminti, neriscate si cu sanse mai mari de a castiga si raspunsurile indraznete, care au mai curand valoare de manifest si intre care unele mi s-au parut foarte atragatoare, iar alaturi de aceasta a doua categorie imi place sa cred ca sta si proiectul nostru. Este un “impreuna” care imi place sa sper e menit sa schimbe preconceptii. E adevarat ca pana in acest moment nu avem “realizari” din categoria celor cuminti care sa poata fi luate drept exemplu (contraexemplu stau chiar cladirile vecine hanului) in ultimii ani, de aceea inteleg tendinta juriului de a merge spre o solutie de completa integrare in context. Dar imi place sa cred ca dupa ce vor fi trecut ani de aplicare a acestor idei caldute, suma de oameni care au riscat solutii indraznete (si aici evident nu ma refer la cele iesite cu totul din context, ci la cele care pun macar problema interpretarii arhitecturii istorice) sa aiba ocazia sa le puna in practica.

Sper ca daca solutia castigatoare va fi aplicata, ea sa functioneze ca un pilot care sa indice drumul de mijloc in ceea ce priveste interventiile de acest tip. Si mai sper sa fie loc si de ceva mai multa creativitate in alte proiecte. Deocamdata proiectul castigator ( echipa arh. Adina Ionita) poate fi vazut aici si speram ca in curand toate proiectele sa fie afisate pe site-ul concursului pentru a putea fi comentate.

nomansland

Proiectul “Interventie in Spatiul Public brasovean. No man’s land-uri urbane”, initiat de arh. Barth Lorand, cu sprijinul OAR Brasov-Covasna-Harghita ne-a dat ocazia sa ne implicam intr-un mod placut si lipsit de constrangeri in viata publica a orasului. Am participat la concursul de reabilitari de spatii publice pe care l-au propus si ne-am bucurat ca una din propunerile noastre a fost apreciata intr-atat incat a luat unul din cele doua premii I (pentru spatiul aflat la intersectia strazilor Castelului si Apolonia Hirscher). Vernisajul expozitiei a fost o ocazie sa descoperim un suflu proaspat intre arhitectii tineri din Brasov si o reala preocupare pentru spatiul public. Intentia proiectului, de a sugera Primariei directii, posibilitati de interventie pentru viitor, este sustinuta de valoarea tuturor propunerilor. Detalii despre proiect si expozitie puteti gasi aici.

Extindere Universitatea Transilvania_Brasov

Acum cateva luni am raspuns la o cerere de oferta lansata de Universitatea Transilvania, privind o extindere a cladirii de pe Colina. Intentia era de a inchide terasa aflata deasupra corpului hexagonal si de a propune spatii pentru birouri, o sala de conferinta si o cafeteria, plus spatii anexe. Licitatia a fost din pacate o strutocamila intre oferta financiara si un concurs de arhitectura ceea ce a insemnat ca valoarea in sine a proiectului de arhitectura nu a contat (toate echipele care au licitat au primit punctajul maxim pentru arhitectura in conditiile in care au prezentat toate plansele cerute). Credem ca un proiect cu impactul vizual asupra unei constructii atat de importante in oras cum este acesta, ar fi trebuit sa beneficieze de un adevarat concurs de arhitectura, sustinut si promovat de Ordinul Arhitectilor. Dar lasand la o parte criticile privind organizarea (pentru a nu fi banuiti de frustrare), credem ca a fost important sa participam la un “concurs” care in final priveste orasul. Evident ni s-ar fi parut de bun augur o expunere publica a solutiilor – cine stie, poate aceasta se va intampla. 

 

Arhitectura cladirii existente, puternic decorata si cu o imagine iconica pentru oras, reclama o interventie care, departe de a fi timida, trebuie sa se integreze în context. De vreme ce cladirea Universitatii Transilvania este ea însasi o interpretare formala a arhitecturii medievale care defineste atmosfera orasului, am considerat ca interventia nu trebuie sa mearga în directia unei suprainterpretari, ci trebuie sa poata fi citita ca o aditie contemporana neutra. În aceasta idee am propus ca volumul care închide perimetral terasa sa expuna catre oras o dubla suprafata de joc cu transparente. Aceasta închidere alcatuita din doua foi de tabla, una exterioara (tabla cutata perforata) si alta interioara (tabla simpla) produce o alternanta de efecte de transparenta noapte/zi. În timpul zilei volumul pare compact iar culoarea tablei fin perforate de cupru oxidat (verde/turcoaz) îl face sa se integreze în imaginea acoperisurilor Universitatii. Seara, când spatiile interioare sunt luminate, prin stratul exterior se ghicesc golurile, iar prezenta volumului devine mai evidenta. Am ales aceasta posibilitate de exprimare a activitatii interioare în exterior pentru ca Universitatea este un punct de interes în viata orasului iar spatiile nou propuse (sala de conferinta, cafeteria) reprezinta locuri de interactiune sociala.

Centru cultural multifunctional Ghetar comuna Garda de Sus

We took part in an architecture contest for a comunity / cultural center in a village named Ghetar. Three was the lucky number and this time we won the second prize – good enough to keep us motivated to take part in other contests, especially as this one was well organized and more serious than other. We enjoyed working on the border of traditional architecture, where the vernacular meets new technologies and details. We worked with wood, which was a real challenge but also rewarding.

Al treilea concurs la care am participat a avut o tema foarte ofertanta: un centru cultural dar si de intalnire a comunitatii si a turistilor, in satul Ghetar, comuna Garda de Sus. Pentru aceasta participare am castigat premiul II, ceea ce evident ne-a onorat, mai ales ca am avut parte de o competitie corecta si de competitori valorosi. Puteti vedea solutia castigatoare aici si aici. Este o solutie spectaculoasa, care merita sa fie construita – asadar sa aiba alta soarta decat majoritatea proiectelor care rezulta din concursuri de arhitectura la noi.

Concursul pornit din dorinta de specificitate a arhitecturii acestui edificiu reprezentativ pentru zona, ne-a dat ocazia sa facem o incursiune in arhitectura vernaculara in care ne-am straduit sa gasim resurse pentru o solutie contemporana. De la tipologia gospodariei – formata din locuinta propriu-zisa si anexe – am imprumutat impartirea functiunilor in principale (sala de spectacol si restaurantul) si secundare (anexele salii de spectacol, depozitari) si plasarea acestora in doua corpuri de cladire. De la orientarea majoritatii caselor spre intersectia principala de drumuri am preluat si orientarea propunerii noastre. Ne-am bucurat ca am putut sa lucram cu lemn, material care este specific arhitecturii din zona, insa aflat in pericol de a nu mai fi utilizat, din lipsa de mesteri si, probabil, de bani. Am esentializat forma unei case de lemn, am pastrat proportiile ei, insa am transpus aceasta imagine intr-una a zilelor noastre, cu detalii contemporane. Relatia intre cladirile propuse de noi si sit tine seama de existenta spatiilor intermediare, de tipul prispei, si de deschiderea pe care trebuie sa o sugereze o cladire publica. O serie de terase care urmaresc topografia sitului, realizeaza trecerea treptata dinspre spatiul exterior spre functiunile interioare.